Țara noastră trece de la o zi la alta la noi stări. Nu sunt stări de bine, având în vedere pandemia care se pare că nu dorește să plece. Sunt stări de alertă, de urgență sau de imbecilitate.
Dacă stăm să ne gândim, imbecili există peste tot. E plin Guvernul de imbecilitate, suntem conduși de același lucru și se pare că lucrurile nu se vor schimba prea curând. Luați drept dovadă seturile de „noi” măsuri adoptate de Guvern. Totuși, eu nu aș spune că sunt noi, știți vorba poporului românesc: sunt „de mâna a doua”. Am mai trecut prin asta și la începutul anului când cei mai mari dintre cei mari ne transmiteau pe la televizoare să nu ne panicăm, că situația este sub control, rezolvă ei tot.
Și au rezolvat. 10.000 de cazuri pe zi, peste 1.000 de persoane internate la ATI și sute de decese. Au rezolvat țara de tot ce se putea, de încredere, siguranță și economie. Că veni vorba de economie, cum se explică „noile” măsuri implementate? Am înțeles, nu ai voie să circuli pe timp de noapte, că virusul apare și îmbolnăvește oamenii exact când ceasul arată 23.00.
Dar care e faza cu magazinele? De ce se închid la ora 21.00, de ce nu mai pot să cumpăr o pâine după ora 21.00, dar totuși pot să apelez la o firmă de curierat pentru asta? Curierii iau pâinea prin magie? Vânzătoarea nu se apropie de el atunci când îi vinde un produs prin geamul minuscul? De ce nu aș putea sa merg pur și simplu la magazin, să cumpăr o pâine prin geamul non-stopului, cu masca pe figură.
Nu credeți că cineva are și de câștigat de aici? De ce să achit și pâinea, și transportul firmei de curierat, când ar trebui să fiu liberă? Trăim până la urmă într-o țară liberă sau nu? Nu știu răspunsul nici la întrebarea asta, explicații nu există de la cei care ar trebui să le ofere.
Chiar astăzi, preaiubitul președinte a declarat „Chiar dacă suntem într-o criză economică şi economia a performat mai puţin bine în perioada similară din anii anteriori, avem şi veste bună: comparaţia cu trimestrul II al acestui an arată ca economia îşi revine”. Atunci, dacă economia își revine atât de ușor, ce facem cu miile de afaceri cu lacătele pe uși, ce facem cu agricultorii, cu piețele agroalimentare închise? Ce facem cu oamenii care sunt pe șomaj și nu au bani să își întrețină familia?
Și totuși, de ce o piață agroalimentară este cu un risc mai mare de infectare decât un supermarket? De ce nu își scot și supermarketurile produsele pline cu chimicale și injectate afară spre vânzare? Știți de ce? Piețele agroalimentare nu produc atât de mulți bani pentru stat precum produc supermarketurile. De ce să consumăm produse sănătoase direct din grădinile țării, când putem consuma mere pline de chimicale și să mai și producem bani statului?
De ce o piață agroalimentară este mai predispusă infectării decât un talcioc sau o piață de vechituri? Sunt întrebări care rămân fără răspuns, deoarece conducerea e total depășită și coruptă. Sunt prea ocupați să bage țara în groapă, nu au timpul necesar să analizeze situația, ei fac doar ce li se impune.
Iohannis a subliniat că „măsurile luate în plan economic au fost corecte. Aşa evităm o recesiune tehnică”. Dar de recesiunea noastră nu îi pasă nimănui. Nimănui nu îi pasă că oamenii au rămas fără locuri de muncă, că anteprenorii au pierdut tot ce au investit, sau că elevii nu mai au parte de educație. De ce să îți pese când pentru tine lucrurile merg bine?
Imbecibilitatea de care vă vorbeam la început atinge cote maxime la fiecare nouă măsură implementată despre care ni se transmite că este gândită spre binele nostru. Care bine nu știm.În termenul ”nostru” probabil sunt incluși și ei. Ziceam că cineva are oricum de câștigat, și sigur nu noi suntem aceeia.
De câștigat au cei care primesc în continuare taxele și impozitele noastre, chiar dacă salariile ne-au fost puse pe repaus sau au fost înjumătățite. Chiar dacă au fost promulgate legi prin care se amână ratele bancare, asta nu ajută cu nimic. Dacă oamenii nu au de unde să achite acum, cum vor achita la sfârșitul anului sau la jumătatea anului viitor, în condițiile în care carantinarea continuă, salariile rămân aceleași și suntem zi de zi supuși rușini colective. Cum crede statul că un om obișnuit va face rost de bani în aceste condiții?
Dacă un parlamentar ar fi nevoit să trăiască o zi, o singură zi, în pielea unui cetățean obișnuit, care luptă pentru supraviețuire, credeți că ar rezista? De exemplu, luăm un politician din scaunul luxos pe care doarme la ședințele care ne decid nouă viața. Îl luăm, și îl punem să trăiască o zi în pielea lui Tanti Maria care vinde legume în piață, Bine, în piața improvizată într-o parcare sau lângă tomberoane de gunoi, că piețele interioare sunt focare de infecție. Și stă politicianul în frig, negociază morcovii de la 5 lei la 3, ca să poată să ia și el o pâine să aibă la cină. Pâinea nu o ia de la non-stop, deoarece seara când ajunge el acasă magazinele sunt închise. Și ce face când vede că nu îi ajung banii să cumpere și pâinea și să plătească și transportul curierului? Vă spun eu ce face, fuge mâncând pământul. Pentru că ei știu doar să ridice mâna și să voteze legi negândite, știu doar să caute câștig și le lipsește cu desăvârșire empatia și dragostea de țară.
Așadar, cine ne explică și nouă ce mai e cu carantina asta? De ce se închid mall-urile sâmbăta și duminica, dar în timpul săptămânii sunt deschise la program normal? De ce se închid afacerile, sălile de sport, saloanele de înfrumusețare, școlile, grădinițele? Au tot făcut asta, dar cazurile nu au scăzut. Economia cică își revine, atunci de ce e nevoie de îngrădirea libertății?
Sursă foto: Ebihoreanul.ro