Timpul parcă stă în loc în satele maramureșene. Dealurile pline de flori și casele arhaice, te fac să te relaxezi și să uiți de probleme, să te detașezi de tot, și să te bucuri de moment. Tocmai de aceea, ne-am gândit să vă ducem cu noi într-o excursie virtuală prin cele mai cunoscute sate din Maramureș, acolo unde tradiția și bunăstarea sunt lucruri sfinte. 

Am făcut prima oprire la Cheile Tătarului din Munții Gutâi, o arie protejată de interes național. Este situată pe teritoriul administrativ al comunei Desești, la 30 de km distanță de municipiul Baia Mare. Cheile se întind pe o lungime de 700 de metrii și sunt singurele chei de andezit din țară. Prin chei își croiește drum pârâul Runcu, un pârâu care este de o frumusețe impresionantă, împrejmuit de brazi înalți și impunători. Este locul perfect pentru un picnic în natură.

După ce am vizitat și am mâncat la baza pârâului, am plecat spre Breb, unde am început să luăm la pas ulițele. Satul maramureșean este locul cel mai vizitat de turiști, an de an. Satul Breb se află în partea Central-Nordică a județului, la poalele munților Gutâi, la 25 de km de Sighetul Marmației, și 52 de km de Baia Mare. 

Brebul este un sat de poveste, cu obiceiuri vechi de sute de ani, unde poți să trăiești o viață fără griji, într-un cadru spectaculos. Sătenii ne-au povestit cum satul maramureșean i-a convins pe mulți să renunțe la viața agitată de la oraș, pentru un trai liniștit în mijlocul naturii. Colțul de rai ferit de zgomotul orașelor mari, i-a adus înapoi chiar și pe tinerii plecați la studii prin țară sau în străinătate, dorul de casă și de simplitate câștigând în fața metropolelor.

Satul cu ulițe neasfaltate oferă priveliști uimitoare, aer curat și oameni reali, cu povești simple de viață. Duminica îi puteți întâlni ieșind de la biserică în straie tradiționale, cu zâmbete largi pe față și dispuși să stea de vorbă cu voi despre tradițiile satului maramureșean. Tot aici găsiți odăi tradiționale, din lemn vechi, dar îngrijite atent, pentru ca anii să nu își pună amprenta pe ele. 

Am vizitat aici Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, o biserică din lemn care își spune povestea cu ajutorul lemnului vechi, bătut de vânt atâția ani. Despre biserică se știe că a fost adusă din satul vecin Copacis, care între timp a dispărut. Turnul bisericii a fost construit în 1530, fiind și cel mai vechi turn de lemn din țară. 

Lângă bisericuță se află și vechiul cimitir, cu crucile sculptate din lemn, care spun povești ale vieții la sat. Biserica a fost construită în anul 1622, și a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice, fiind unul dintre cele mai semnificative monumente din Maramureș. În curtea bisericii se află și casa parohială construită în anul 1903, iar o localnică ne-a povestit că biserica nu mai este acum folosită, deoarece este prea veche și nu este sigură pentru credincioși. Tocmai din acest motiv, s-a luat decizia ca bisericuța să fie păstrată pentru a fi vizitată, iar în mijlocul satului să fie construită o altă biserică.

Ulițele satului și porțile de lemn te invită într-o poveste de basm, unde greutățile vieții cotidiene și oboseala nu mai există. O plimbare pe jos prin satul Breb este tot ce ai nevoie, dacă îți dorești relaxare.

Am mers mai departe, spre Sighet, acolo unde am vizitat Cimitirul Vesel din Săpânța, loc cunoscut în toată țara pentru poveștile de viață scrise pe crucile de lemn viu colorate. Fondatorul cimitirului, Stan Ioan Pătraș, este și el înhumat aici, el fiind omul care i-a învățat pe săteni să privească moartea cu alți ochi. Acest lucru a devenit acum tradiție în satul maramureșean, iar locuitorii sunt siguri că așa va rămâne pentru totdeauna.

Locul este unul unic în România, datorită picturilor naive care reprezintă scene din viața și ocupația persoanelor care se odihnesc aici. Crucile sunt pline de versuri umoristice, care te fac să crezi că moartea nu este neapărat un lucru trist, totul depinde de cum înțelegi tu lucrurile. Prima inscripție funerară datează din anul 1935, iar din anii 1960, cimitirul a fost populat cu aproape 900 de cruci sculptate din lemn de stejar. Cimitirul a devenit în timp un muzeu în aer liber, și o atracție turistică unică. Majoritatea textelor sunt scrise cu greșeli de ortografie și variante arhaice de scriere.

De departe, cea mai cunoscută piatră din Cimitirul Vesel este piatra soacrei, pe care este scrisă o poezie plină de umor:

„Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea.”

Maramureșul este un ținut plin de poveste, care își primește turiștii cu brațele deschise, întâmpinându-i cu povești și tradiții, locuri spectaculoase, bucate delicioase și oameni minunați.