Ziua de 24 ianuarie 1859 a rămas în istoria poporului român ca o dată de o însemnătate deosebită, la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, la scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei și al Țării Românești. Deși acest eveniment este cunoscut românilor sub denumirea de „Mica Unire”, el reprezintă actul fondator al națiunii române. Meritul aparține elitei politice și intelectuale care a făcut Revoluția de la 1848, după un deceniu atingându-se astfel și acest obiectiv, asumat în proiectul revoluționar.

Alexandru Ioan Cuza era domnitorul Moldovei din 5/17 ianuarie 1859, fiind ales cu unanimitate de voturi. Ca reprezentant al Partidei Naționale, Cuza era susținut doar de liberali pentru a fi desemnat domn și în Țara Românească. Conservatorii erau majoritari în Adunarea Electivă de la București, susținând doi candidați: Gheorghe Bibescu, domn între 1843-1848 și Barbu Știrbei, care fusese la conducerea Valahiei între 1849-1853 și 1854-1856. Alexandru Ioan Cuza a fost ales cu unanimitate de voturi, conservatorii neputându-se hotărî asupra unui singur candidat.

Unirea a fost pe punctul de a fi ruinată, din cauza falsificării alegerilor de către caimacamul Vogoride, Marile Puteri considerând că poporul român nu o dorește. Vogoride își dorea instalarea în scaunul domnesc ca o recompensă a serviciilor prestate pentru Imperiul Otoman. Din fericire, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată pentru Vogoride, soția acestuia, susținătoare a Unirii, a trimis partidei unioniste scrisorile acestuia, în care se vorbea despre măsluirea alegerilor, la ordinul otomanilor. Publicarea conținutului la Bruxelles a provocat un scandal internațional. Alegerile au fost anulate, hotărâre luată de Regina Victoria și Napoleon al III-lea, urmând a se relua sub supraveghere. Rezultatul alegerilor a arătat dorința clară a unioniștilor, Cuza fiind ales domn la Iași și apoi la București.

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul Unirii de la 24 ianuarie 1859, s-a născut la 20 martie 1820, într-o familie de moldoveni din zona Fălciului, familie de spătari, comiși, ispravnici. Până în anul 1831 a urmat studii la Iași, unde a fost coleg cu Vasile Alecsandri și cu câțiva dintre viitorii săi colaboratori. A plecat apoi la Paris, unde își ia bacalaureatul în litere, după care se întoarce în țară, intră în armată și în 1844 se căsătorește cu Elena Rosetti.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza este strâns legată de reformele de unificare și modernizare a instituțiilor din cele două principate, de împroprietărirea și de secularizarea averilor mănăstirești, ceea ce i-a atras opoziția elitelor sociale ale vremii. La 11 februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice, fiind adus pe tron principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Constituția adoptată la 1 iulie 1866 denumește noul stat România.

Începând cu anul 2016, în România, ziua de 24 ianuarie a fost declarată sărbătoare legală nelucrătoare, zi în care se desfășoară activități ce marchează „Mica Unire”.