"Ape vor seca în albie, si peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pâna când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale." George Călinescu.

Anul acesta, la 15 ianuarie, se împlinesc 171 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu. Începând cu anul 2011, anual, la 15 ianuarie este marcată și Ziua Culturii Naționale.

Data nașterii marelui nostru poet a fost stabilită pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, deși informațiile diferă. A fost al șaptelea din cei unsprezece copii ai lui Gheorghe Eminovici si ai Ralucăi Eminovici, născută Jurașcu. Și-a petrecut copilăria la Botoșani și Ipotești, în casa părintească, locuri dragi, evocate mai târziu în poeziile sale. Între 1866-1869, călătorește prin Transilvania, ajungând și la București, în 1867 angajându-se sufleor și copist în trupa lui Iorgu Caragiale, iar apoi la Teatrul Național din București. Aici l-a cunoscut și pe I.L.Caragiale, cu a cărui trupă de teatru a participat la multe turnee. A continuat să publice poezie și proză, făcând și traduceri, iar în 1968 începe romanul „Geniu Pustiu”.

În 1866 apar primele manifestări literare ale marelui nostru poet, publicând poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminovici, în broșura scoasă de elevi la moartea profesorului Aron Pumnul, atât de îndrăgit de Eminescu. 

Debutul său literar a avut loc în 1866, în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, cel care i-a schimbat și numele în Eminescu. A fost student auditor la Viena, Facultatea de Filosofie și Drept, între 1869-1872. La Viena a avut o activitate fructuoasă, activând în rândul societăților studențești, împrietenându-se cu Ioan Slavici și cunoscând-o pe Veronica Micle. Totodată, în această perioadă a început colaborarea la „Convorbiri Literare” și a debutat ca publicist în ziarul „Albina” din Pesta. Între anii 1872-1874 a fost student la Berlin, iar Junimea i-a acordat o bursă, cu condiția de a susține doctoratul în filosofie, condiție pe care nu a respectat-o, neprezentându-se la examene, deși frecventase două semestre. După ce s-a întors în țară, a trăit între 1874-1877 la Iași, fiind director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor școlar, redactor la „Curierul de Iași”, continuând să publice și în „Convorbiri Literare”. Tot în această perioadă leagă o trainică prietenie cu Ion Creangă, pe care îl introduce la Junimea. Trecea printr-o perioadă dificilă, cu o situație materială nesigură, cu probleme, fiind îndrăgostit de Veronica Micle.

A revenit la București, în 1877, unde a activat ca redactor, până în 1883, iar apoi redactor-șef la „Timpul”. Este perioada în care a scris marile poeme Scrisorile și Luceafărul. Anu 1883 reprezintă anul în care boala a debutat, marele poet fiind internat la spitalul doctorului Șuțu, apoi la un institut din apropiere de Viena. Singurul volum care i-a apărut în timpul vieții, în decembrie 1883, este Poezii, având o prefață de Titu Maiorescu. Între 1883-1889, din cauza bolii, Mihai Eminescu scrie foarte puțin, aproape deloc.

S-a stins din viață la 15 iunie 1889, în zorii zilei, în Casa de Sănătate a doctorului Șuțu, fiind înmormântat în cimitirul Bellu din București. Geniul său creator, atât de pregnant manifestat în opera sa, a suscitat interesul criticilor literari, a filologilor, a tuturor celor ce îndrăgesc opera eminesciană. În momentul de față, e imposibil a se cunoaște numărul cărților și lucrărilor despre Eminescu, publicate în întreagă lume, într-o multitudine de limbi, pe diferite continente. Numele marelui nostru poet a fost atribuit și unui asteroid, descoperit în 1971, la Observatorul Palomar, din California, cu un diametru de aproximativ 6 km și care se poate apropia de Pământ la 140.000.000 km. În momentul descoperirii, asteroidul a fost denumit 9495, urmând ca în anul 2000, declarat „anul Eminescu”, acestuia să-i fie atribuit numele de Eminescu de către Uniunea Astronomică Internațională (IAU). Universalitatea operei eminesciene a fost recunoscută și de UNESCO, poemul „Luceafărul” intrând în Cartea Recordurilor, fiind considerat cel mai lung poem de dragoste, cu 98 de strofe. Urmele lăsate de Mihai Eminescu în istoria literaturii române vor rămâne veșnic pomenite.