În fiecare an, la 1 decembrie, întreaga suflare românească sărbătorește Ziua Națională a României, cu mândrie și gânduri de recunoștință îndreptate către strămoșii noștri, eroii neamului românesc.

Data de 1 decembrie 1918 are o deosebită semnificație istorică, fiind ziua în care românii au făcut Marea Unire, a Transilvaniei cu Țara Românească, într-un sigur stat independent, România. 

Orașul Alba Iulia a fost ales ca loc de desfășurare a Marii Adunări Naționale din mai multe motive. Este orașul intrării triumfale a lui Mihai Viteazul în noiembrie 1599, dar și orașul martiriului lui Horea și Cloșca, trași pe roată în februarie 1785. Este locul în care, pentru români, se îmbină bucuria cu suferința.

Mobilizarea românilor s-a făcut la acea vreme în presa românească existentă, dar și prin viu grai. Însuflețiți, românii au pornit spre Alba Iulia cu câteva zile înainte, pentru a participa la cea mai mare sărbătoare a neamului nostru. Drumurile și trenurile, împodobite cu crengi de brad și drapele naționale, erau arhipline și răsunau de chiote de bucurie. Se intonau cântece patriotice: „Deșteaptă-te, române!”, Treceți batalioane române Carpații”, „Hora Unirii”, „Ardealul ne cheamă”. Din toate colțurile țării, românii, pe jos, călare sau cu trenul, gătiți de sărbătoare, se îndreptau spre Alba Iulia. Purtau cu mândrie tricolorul și indicatoare cu numele localităților din care proveneau. Peste 100.000 de oameni au fost prezenți la cel mai măreț moment din istoria românilor.

Atmosfera de sărbătoare a caracterizat Adunarea de la Alba Iulia. Au participat 1228 de delegați oficiali, episcopi, reprezentanți ai societăților culturale românești, ai instituțiilor de învățământ, ai tineretului universitar, ai organizațiilor militare, din toate păturile sociale și ramurile de activitate. Marele prezent la această Adunare a fost poporul român, care a trecut pe sub poarta lui Mihai Viteazul și s-a adunat pe Câmpul lui Horea, unde, cei care cuvântau, prezentau importanța și semnificația momentului. În această atmosferă de sărbătoare, președintele Consiliului Național Român, Ștefan Cicio Pop, a expus împrejurările care au dus la această zi măreață, iar Vasile Goldiș a argumentat necesitatea Marii Uniri.

Președinte al Marii Adunări Naționale a fost ales Gheorghe Pop de Băsești, iar Rezoluția Unirii a fost citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu:

„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.”

În fiecare an, la fel ca la 1 decembrie 1918, românii se adună la Alba Iulia, în semn de cinstire pentru eroii neamului cărora li se datorează Marea Unire, în toate orașele țării au loc acțiuni dedicate Marii Uniri, iar în capitala țării are loc o grandioasă paradă militară. Anul trecut, aproximativ 4000 de militari și specialiști ai Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații și Administrația Națională a Penitenciarelor au participat la manifestațiile din 1 decembrie, iar din totalul acestui număr, 500 de militari au fost din 21 de țări aliate, ceremonia desfășurându-se în piața Arcul de Triumf din București.

Anul acesta, în contextul pandemiei, ceremonia oficială de 1 decembrie nu va fi deschisă publicului, renunțându-se la parada militară. Anunțul președintelui Klaus Iohannis cu privire la contextul de desfășurare a acestei zile: ,,Va fi, așadar, o ceremonie scurtă, fără paradă militară și din păcate fără participarea publicului larg. Recomandarea experților este de a renunța la orice fel de reuniuni și întâlniri publice sau private, fiindcă acestea accelerează răspândirea virusului. Sunt recomandări pe care vă îndemn să le respectăm inclusiv de 1 Decembrie.” 

La mulți ani, România! La mulți ani, români de pretutindeni!